" – Tocmai asta e. Nu stiu daca EL/EA este dragostea vietii mele dar am decis sa ii dau o sansa sa fie.
Poate dragostea adevarata este o decizie. Stii tu, o decizie de a-ti incerca sansa cu cineva. De a da cuiva, fara teama ca iti va da inapoi. Sau daca te va rani, sau chiar daca este alesul.
Poate dragostea nu este ceva ce ti se intampla.
Poate este ceva unde trebuie sa alegi.
– Si eu ce trebuie sa fac?
– Pai, ai putea incepe prin a da de-o parte toate fanteziile privind dragostea adevarata care sunt opera imaginatiei tale."
Film usurel, dar pe final cateva replici interesante.
Parfumul tau se simte pe camasa mea. Este ca si cum ai fi in continuare aici langa mine, atat de aproape. Parca esti in bratele mele in continuare, dar asta e doar dorinta mea.
Nu stiu ce se intampla cu mine. Sunt nauc. Iti vorbesc deja de patru luni. Au fost zile intregi in care de-abia asteptam sa ma asez in fata laptop-ului pentru a-ti vorbi, pentru a te vedea cum zambesti.
Cu fiecare zi, cu fiecare clipa ce a trecut ai devenit o persoana foarte speciala pentru mine.
Later edit:
Sunt prietenul tau si imi doresc sa te pot sustine, sa iti sterg lacrimile, sa am grija sa nu mai apara decat zambete pe al tau chip.
Insa acest prieten al tau se pare ca a devenit "gelos" pe grupul celor ce te suna si te servesc. Acest prieten nu poate intelege de ce mai ai nevoie de ei!
Acest prieten se gandeste la tine zilnic si daca nu da nici un semn de viata, nu inseamna ca nu a vrut sa te contacteze de cel putin cateva ori in acea zi.
Acest prieten iubeste lungile convorbiri si vocea ta.
Acest prieten simte nebunie si compatibilitate, liniste si dorinta, enervare si placere cand te afli in preajma lui. Scriind aceste randuri, parca as regasi in aceste cuvinte asternute un indragostit si nu pot sa nu ma intreb: "sunt doar prietenul tau?" sau am incetat sa fiu asta! Poate ca nu am fost amici nicicand.
In urma ta a ramas parfumul tau impregnat in camasa mea, zambetul intiparit in mintea mea, senzatia buzelor tale pe gatul meu, vocea ta ce parca inca o aud, urme de lacrimi pe mana mea… esti in mintea si sufletul meu.
Exista si o ciorna cu un text ce se intituleaza asa… de altfel singurul text ciorna din acest blog, ce nu am reusit nici sa-l continui si nici sa-l public.
Disclaimer-ul este pentru blog-ul de fatza evident. Mai mult pentru autorul lui, decat pentru blog in sine!
Prietenii mei se pare ca au ajuns sa ma sune de pe numar ascuns si sa imi puna melodii preferate! Va multumesc ca va ganditi la mine si incercati sa ma inveseliti! Insa gestul vostru este evident, caci nimeni nu este indragostita de mine, asa cum de altfel sunt si eu.
Acest blog este scris din experiente proprii sau din experiente observate la altii! Textele sunt cat se poate de subiective, si reprezinta in mare doar parerea mea intr-un anume moment dat – si anume in momentul in care astern efectiv cuvintele in ordinea in care le veti gasi voi.
Desi prin exprimarea mea tind sa dau de inteles ca ale mele cuvinte sunt adevaruri absolute despre iubire, barbati si femei, relatii… este doar o simpla parere. Nu e chiar simpla, dar este parerea mea!
Nimic din ceea ce scriu aici nu reprezinta vreun SFAT sau vreo RETETA pentru a gasi iubirea in viata noastra. Cei ce ma cunosc stiu prea bine ca nu sunt in masura sa dau sfaturi sau sa "vand" retete pentru relatii de iubire. Viata mea sentimentala e departe de a fi una stralucita… sufletul meu totusi e linistit, desi caut… nu gasesc. Dar ma va plesni si pe mine ca si pe voi, cand va veti astepta mai putin.
Cei ce ma cunosc pe mine cel din timpul zilei, sau al noptii nu ar zice ca sunt aceeasi persoana care scriu aici.
Imi place sa vad ca cei ce ajung pe aici si ma citesc isi dau cu parerea!
Daca o mare parte dintre voi va regasiti in textele mele, sa stiti ca asta se intampla pentru simplul fapt ca iubirea, relatiile si mai ales problemele cauzate de acestea sunt subiecte comune din viata fiecaruia. E clar ca nu va cunosc si nici nu am vreun spiridus care sa imi spuna ce se intampla in sufletul vostru
Majoritatea textelor de aici sunt scrise in momente intense in sentimente contradictorii. Scriu de placere, scriu pentru mine, scriu ca sa aflu si alte pareri, scriu ca sa iti fac inima sa bata cu putere!
Unele texte sunt scrise totusi la limita dintre adevar si fictiune, si nu tot ceea ce scriu are neaparat legatura cu ceea ce mi se intampla de zi cu zi sau in viata mea particulara. Daca voi scrie un articol despre gelozie nu inseamna ca incerc acest sentiment, asa cum va vorbesc de iubire si totusi nu iubesc pe nimeni acum!
Nimic nu e mai important pe lumea asta, decat sa ai prieteni.
Cine nu are sa isi faca, cine are sa ii pastreze si sa ii pretuiasca!
Dar ce ne facem cand cel mai bun prieten e de sex opus? Ce te faci cand ajungi sa iti privesti amicul / amica intr-un alt mod, unul mai intim, mai profund?
Cu totii am patit sa ne indragostim de prietenul nostru sau colegul de scoala, serviciu… fie el barbat sau femeie. Cum procedezi? Ce e de facut?
Pai o putem spune pe sleau!
NU POTI SA FII AMIC CU CEL LA CARE TANJESTI SA IL AI IN PAT….
LA CEL PE CARE IL VREI IN PREAJMA TA MEREU.
Mi-aduc aminte de prima mea mare indragosteala. Eram coleg de clasa cu ea. Nu mai tin minte exact in ce imprejurari am ajuns sa fim chiar colegi de banca. Cu siguranta nu am lasat chiar la voia intamplarii faptul ca trebuia sa ajungem mai apropiati. Eram clasa a 7-a si indragostit
lulea
de cea pentru care eu devenisem cel mai bun prieten al ei.
Sa va povestesc ca i-am facut chiar eu lipeala cu un vecin de bloc, ce era cu doi ani mai mare si juca basket in curtea scolii? Am primit un pupic eu in semn de multumire si premiul de “amicul anului”, insa nu era chiar ce imi doream. Dar deh! Daca prietenii nu se ajuta intre ei, atunci pentru ce sunt?
Partea amuzanta este ca dupa povestea cu acest vecin al meu, ea era din nou indragostita… de Dani. Si nu …acest Dani nu eram eu, ci un alt tip mai mare ca noi ce facea furori printre fete. Nu are rost sa mai descriu acele momente in care ea pomenea de un anume el si de cat de frumos e el, si cum ma simteam eu sau ce expresii aveam.
Dupa ce am asistat la peste 4-5 relatii ale amicei mele, dupa ce inghitisem in sec de atatea ori am ajuns sa imi fac si eu o prietena. Nu a tinut mult prietenia mea, insa am avut numai de castigat: era prima tipa alaturi de care am invatat sa ma sarut si in felul asta amica mea si-a dat seama ca este cam geloasa.
Dupa mai bine de un an de zile in care am facut bale dovedind ce amic bun sunt eu pentru cea de care eram indragostit, am ajuns sa fim impreuna. Poveste frumoasa de adolescent!
In clasa a 9-a am cazut din nou prada in acest joc numit “amicitzie”. De data insa pentru mine a fost un caz nefericit, caci dupa nenumarate ore vorbite impreuna, vizite la ea acasa, cand am zis ca nu o voi mai lungi mult si voi spune ce simt, a sosit momentul.
In statia de autobuz, am luat-o de mana si i-am zis:
“Carmen, m-am indragostit de tine!” .
Raspuns: “Mai bine ramanem doar amici!”
Nici ca am mai vorbit de atunci. Peste cativa ani am inceput sa ne salutam din nou, dar deja vechea mea amica nu mai reprezenta nici o tentatie.
Dupa aceste doua experiente am ajuns sa ma lecuiesc de amicitziile dintre fete si baieti, barbati si femei. Acestea se sfarsesc indubitabil intr-unul din cele doua cazuri:
Cazul 1: CAZUL FERICIT (se intalneste mai rar)
Amandoi isi dau seama ca sunt indragostiti unul de celalalt, si sfarsesc prin a fi mai mult decat amici.
Cazul 2: CAZUL NEFERICIT (se intampla mai mereu)
Doar unul din “amici” este indragostit, caz in care se ajunge la replici de genul:
“De ce sa stricam ce avem intre noi? De ce sa nu ramanem DOAR AMICI?”
Fosta iubita avea si ea un amic care banuiesc ca a ramas asa si pana in ziua de azi. Din punct de vedere al amicitiei: Nota 10. Din punct de vedere al sentimentelor… a ramas repetent de mult. Trist din punctul meu de vedere.
Sunt inconjurat de foarte multi amici si amice, care nutresc sentimente de amicitie si intre ei, si care se gandesc la @#$ …. E clar la ce se gandesc.
O lume plina de amici si totusi nici macar un gand amical! Mai toate gandurile amicilor nu au treaba cu acest sentiment de o valoare inestimabila, si anume PRIETENIA!
M-am gandit ca acest text sa aibe si o continuare, sa fie mai mult decat atat. Am ajuns sa imi raspund printr-o intrebare
"De ce sa nu ramanem doar amici?"
Pentru amica mea preferata si singura de altfel, dar si pentru toti cei ce cred in viata dupa moarte si in prietenia sincera intre un barbat si o femeie, o super melodie…. de preferat sa dati search si pentru versuri.
Despartirile dor ca dracu. Fie ca se intampla in viata reala sau in virtual, despartirile au fost, sunt si vor fi mereu dureroase.
Despartirile totusi reusesc sa scoata la suprafata noi laturi ale personalitatii noastre. Despartirea in sine sa fie de vina sau durerea ce vine la pachet cu despartirea?
Despartirile ne doboara, ne culca la pamant… zile, luni sau chiar ani ne transforma intr-o simpla masa vie, ce vegeteaza si face diverse lucruri automat, nu traieste.
Insa tot despartirile sunt cele ce ne motiveaza si ne fac sa fim mai buni, sa ne dorim mai mult, sa vrem ALTceva… sa fim ALTfel. In urma despartirilor ajungem sa ne redefinim sau mai bine zis sa descoperim trasaturi ale propriei fiinte ce le simteam a fi acolo….dar nu puteam sa intelegem ca acele caracteristici ne definesc chiar daca nu lasam sa fie vazute de cei din jurul nostru.
Intr-o relatie ajungem deseori sa ne autocenzuram sau sa ne negam diverse aspecte ale personalitatii noastre. Aceasta autocenzurare este necesara si benefica pana in punctul in care negam propria fiinta. In final, despartirea poate sa fie refularea personalitatii noastre fata de noi insine si nicidecum fata de partener.
Oricare ar fi cauzele despartirilor sau scopurile acestora…. despartirile dor ca dracu!
Pentru a contrabalansa putem spune ca: “Orice sfarsit reprezinta un nou inceput”.
P.S. Daca toate despartirile sunt dureroase, din pacate nu toate inceputurile sunt frumoase.
Cautam, experimentam, cautam, ne indragostim… o data, de doua ori…. suferim, apoi ne facem din nou curaj sa cautam.
Ce cautam? Jumatatea. Pe EL sau pe EA, acea persoana ce ne va completa, ce ne va face fericiti. Cautam persoana pentru care sa ne dorim sa devenim mai buni cu fiecare zi ce trece.
Cat de naivi suntem totusi sa credem ca JUMATATEA noastra traieste pe acelasi continent? Ba mai mult, chiar in aceeasi tara, in acelasi oras in care locuim si noi. Ba deseori aceasta JUMATATE locuieste chiar in acelasi cartier si are acelasi grup de prieteni ca si noi sau frecventeaza acelas club.
Oare asa sa fie? JUMATATEA ta sta in acelasi oras cu tine? Oare acest suflet pereche este unic sau tine de puterea noastra de a ne adapta la ORICINE?
Cautam, experimentam, cautam, ne indragostim… o data, de doua ori…. suferim, apoi ne facem din nou curaj sa cautam.
Ce cautam? Jumatatea. Pe EL sau pe EA, acea persoana ce ne va completa, ce ne va face fericiti. Cautam persoana pentru care sa ne dorim sa devenim mai buni cu fiecare zi ce trece.
Cat de naivi suntem totusi sa credem ca JUMATATEA noastra traieste pe acelasi continent? Ba mai mult, chiar in aceeasi tara, in acelasi oras in care locuim si noi. Ba deseori aceasta JUMATATE locuieste chiar in acelasi cartier si are acelasi grup de prieteni ca si noi sau frecventeaza acelas club.
Oare asa sa fie? JUMATATEA ta sta in acelasi oras cu tine? Oare acest suflet pereche este unic sau tine de puterea noastra de a ne adapta la ORICINE?
…multumesc tuturor celor ce au trecut pe aici si au avut placerea de a-l citi pe dracushor, Little Red Devil. Multumesc si celor ce au avut ceva de spus si au dorit sa il si impartaseasca in comentariile postate.
…am inceput acest blog cu o anumita motivatie, pe parcurs s-a schimbat… sentimente puternice stau in spatele textelor mele, iar faptul ca acest blog a reprezentat o punte de legatura cu oameni deosebiti, care in alte circumstante nu as fi apucat sa ii cunosc, reprezinta cea mai mare satisfactie a mea.
Pentru anul care vine am pregatit ceva surprize, dracushorul rosu si-a bagat coada deja neoficial si pe la wordpress si blogspot…. iar textele viitoare vor avea ca protagonisti tot "Barbati si femei"… dar in povesti mai diferite, mai controversate, cu mai mult piper… o sa vedem noi ce o sa iasa.
Pe final va doresc sa vi se indeplineasca pana si cele mai neobisnuite si indraznete vise….sa aveti puterea sa rostiti cu voce tare ceea ce va doriti, sa luptati pentru persoane deosebite si pentru lucruri ce merita intr-adevar…
…va urez SA SIMTITI…. SA IUBITI SI SA FITI IUBITI!
P.S. de preferat sa fiti iubiti de persoana pe care o iubiti.
Nota bene: Aceasta insemnare nu are nici un sens si nici un mesaj clar. Sunt doar niste cuvinte asternute aleatoriu intr-o seara de Craciun. Totusi aceste cuvinte reflecta oarecum o mica parte din starea mea de spirit, din gandurile mele.
Miercuri seara… sau dimineata? e ora 3:40 si ascult Vama veche. Mi-am petrecut seara cu o pustoaica, am baut, am dansat si am revenit acasa. Am mancat, am baut, m-am uitat la tv, mi-am facut patul si ascult Vama veche.
"Te-am iubit…. te iubeam…. te-am iubit, fraiere!"
Port camasa tatalui tau, ascult muzica mea de suflet, am un catelus langa mine si se gudura alaturi de mine… au trecut ani si viata s-a schimbat…
